Dragostea. Emoții, sentimente, daruri?

Pe măsură ce trecem prin diferite situații în viața noastră, pe măsură ce ne maturizăm, începem să definim diferit anumite noțiuni, cum ar fi prietenia, dragostea, empatia.

Biblia în 1 Corinteni 13:11 ne spune:

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

De multe ori în viață lucrurile stau diferit, și ajungem la maturitate purtând în bagajul nostru lucruri și amintiri din copilărie, și nu spun că ar fi ceva greșit. Este frumos să ne putem păstra sufletul mereu tânăr, dar să știm unde să folosim aceea parte copilărească din noi.

De-a lungul vieții mele pot spune că am fost înconjurată de oameni, iar în inocența mea credeam că toți îmi sunt prieteni. Nu mă înțelegeți greșit, erau oameni bine intenționați, de calitate, super drăguți, dar dacă definim cuvântul prietenie, începem să avem altă perspectivă asupra relației. Putem întâlni mulți oameni în viața noastră, bine intenționați, credincioși lui Dumnezeu, care să ne slujească cu toată inima, dar cuvântul prieten este un cuvânt care cântărește mult mai mult. Biblia spune că „prietenul adevărat iubește oricând, iar în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbele 17:17).

Nu vreau să mă concentrez acum pe subiectul prieteniei, ci pe dragoste, și voi începe ideea mea de undeva, dintr-un moment mai puțin plăcut din viața mea.

Am crezut mult timp că dragostea se referă la sentimentele bune și pline de afecțiune ce le avem unii pentru alții, că se referă la emoțiile pe care le simțim când iubim, mai ales când vorbim despre dragostea dintre un bărbat și o femeie. Am crezut că dragostea duce la o stare de bine în inimă, dar pe măsură ce am experimentat anumite situații de durere în viața mea (iar cel mai greu a fost pierderea mamei mele), am început să caut să înțeleg și mai mult conceptul de dragoste pe care Biblia îl folosește atunci când vorbește despre dragostea lui Dumnezeu pentru omenire.

Îmi place foarte mult versetul care spune că „dragostea acoperă o sumedenie de păcate”, și vin cu o întrebare: vorbim oare aici de dragostea emoțională, de sentimente? Înțelesul meu asupra acestui verset sau asupra acestui concept al dragostei lui Dumnezeu, cu care El ne îndeamnă să îi iubim pe cei de lângă noi, este mult mai profund, mai amplu, mai plin de esență și valoare.

Cred că Dumnezeu vrea să ne învețe să iubim sacrificial, și nu vorbesc despre sentimente, ci despre fapte, să nu abandonăm un om în mijlocul durerii, despre respect, despre dăruire, despre comuniune, despre sacrificiu, despre iertare, despre confruntarea situațiilor delicate cu blândețe, despre reabilitare și reconciliere, despre ascultare, despre a căuta să facem ceea ce Isus a făcut când a fost printre oameni, și ar face dacă ar fi în locul nostru, și este în locul nostru, pentru că tot Biblia ne spune că El trăiește prin noi, iar singurul Isus pe care unii oameni îl pot vedea sau citi pe acest pământ să fii chiar tu. Dragostea lui Dumnezeu pe care spunem că o avem, și de care suntem conduși în viața noastră, ne va îndemna la pocăință, la fapte, și nu vorbește despre daruri, ci despre cel mai mare Dar, despre Omul Isus Hristos!

În calitate de creștini ar trebui să căutăm să găsim înțelesul acestui cuvânt și să îl activăm în viața noastră, să fim atenți cu inimile celor din jur, și să nu ne aruncăm în declarații care nu pot fi susținute faptic, ci faptele noastre să vorbească în locul cuvintelor noastre, iar cuvintele să le urmeze.

1 Corinteni 13 vorbește despre dragostea lui Dumnezeu, despre aceea dragoste care este necesară să se regăsească în toate darurile noastre, în toate actele de milostenie pe care suntem dispuși să le facem, care conduce spre bunătate, care nu caută să se laude cu faptele ei, care nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul propriu, ci împlinirea și bucuria celuilalt, care nu se bucură de nelegiuire, ci are înaintea ochilor Adevărul, și trăiește condus de Adevăr. Aceea dragoste care este dispusă să acopere orice lucru sau acțiune care i-a produs suferință, și este dispusă să caute reabilitarea, pacea cu toți oamenii, care chiar în mijlocul suferinței este gata să se sacrifice, să se dăruiască pe sine lui Dumnezeu, și aproapelui, care își face timp în mijlocul unei vieți aglomerate, care spune: „pentru mine a trăi înseamnă Hristos și a-i face plăcere Lui, iar a muri (poate însemna a călca peste mândrie, orgoliu), este un câștig”. Dacă acest lucru mă ajută să îl câștig pe cel de lângă mine pentru Hristos, și pentru o viață dedicată Lui, transformată de El, am câștigat totul.

În următoarele rânduri vreau să îți împărtășesc o experiență recentă.

Tuturor ne plac darurile, pentru că darurile au scopul de a aduce o stare de bine în inima noastră, de a ne face ziua mai frumoasă. Nu este așa? Dar oare orice dar primit ne bucură inima? Oare credeți că atunci când spun acest lucru, mă refer la valoarea financiară a darului? Nicidecum! Personal, cred că valoarea unui cadou este dat de inima omului, de bucuria cu care a pregătit acel dar, cât și de dragostea cu care l-a oferit.

De obicei mă bucur când primesc cadouri. Cine nu o face? Dar după ani de trăire cu Dumnezeu, bucuria mai mare o am când le dăruiesc. Mă bucur și apreciez fiecare lucru pe care îl primesc, indiferent de valoarea lui, dar mi s-a întâmplat un lucru ciudat zilele trecute, și anume să nu simt aceea bucurie, și m-am gândit oare de ce? L-am întrebat pe Dumnezeu de ce?

Răspunsul pe care l-am primit a fost următorul: pentru că nu ai regăsit inima omului în acel cadou, nu ai simțit dragostea lui. Exact așa Mă simt și Eu când oamenii cred, că atunci când vin în prezența Mea și aduc cu ei daruri, jertfe, dar nu își aduc inima lor pentru Mine acel moment de așa zisă închinare cântărește ceva. Eu Însumi am spus în Cuvântul Meu, ascultare voiesc, și nu jertfe, că tot ce contează este inima cu care vii la Mine, și nu darul cu care vii la Mine, că o inimă sinceră și deschisă este o inimă care Îmi face plăcere și cel mai frumos dar. Orice lucru bun pe care îl aveți, de la Mine îl aveți. Orice lucru desăvârșit este un dar din partea Mea. Când oamenii nu înțeleg acest lucru, înseamnă că încă nu au învățat Cine sunt Eu, ce am făcut Eu pentru ei, nu au înțeles acțiunile Mele. Eu nu pot fi cumpărat cu jertfe, iar dragostea Mea ți-a fost arătată prin sacrificiul pe care Eu deja l-am făcut pentru tine, că Fiul Meu a fost ce iubeam, și ce iubesc mai mult, și din dragoste pentru omenire am fost dispus să Îl sacrific, și nu simțeam emoții sau sentimente, ci o puternică durere, inima Mea a fost străpunsă, dar știam că doar în felul acesta veți putea să fiți iertați, reabilitați, vrednici să stați în fața Mea, iar dorința Mea a fost ca voi să puteți sta înaintea Mea curați, să stăm față în față într-o bună zi, la masa Mea și să vă bucurați de prezența Mea.

Uneori avem nevoie de propriile noastre experiențe ca să înțelegem inima lui Dumnezeu, să înțelegem cum se simte Dumnezeu când noi facem ceea ce alții ne fac nouă, sau noi le facem lor, și să ne dăm seama că tot ce contează este inima noastră deschisă. Disponibilitatea noastră de a fi gata să facem ceea ce El ne cere, să mergem unde ne trimite și să legăm inimile celor la care El ne trimite, iar timpul nostru pus deoparte pentru El, vorbește despre disponibilitatea, cât și despre dragostea noastră pentru El.

Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți, și să ne ajute pe fiecare să cântărim bine ce este în inima noastră, să fim dispuși să luăm seama la ceea ce Dumnezeu ne vorbește prin intermediul oamenilor sau a Cuvântului Său cu privire la starea inimii noastre, să fim dispuși să ne pocăim indiferent cât este de greu, și nu doar înaintea lui Dumnezeu, ci și înaintea oamenilor. Să recunoaștem ce este greșit în inima noastră, să fim transparenți, să dăm socoteală și să fim gata să lăsam ca adevărul lui Dumnezeu să ne transforme, indiferent cât este de greu, dar benefic pentru sufletul nostru care este veșnic, iar noi suntem responsabili de sufletul nostru și de ceea ce lăsăm să se dezvolte în el, iar acest suflet va sta într-o zi înaintea tronului de judecată a lui Dumnezeu. Depinde de tine și depinde de mine ce bagaje vom lua cu noi în Cer!

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top