Dintotdeauna omul a avut nevoie să fie înconjurat de alți oameni, să fie iubit, încurajat, să ofere și să primească.
Dumnezeu a văzut că omul este singur. Adam, deși era într-un loc perfect, înconjurat de animale de tot felul, de prezența lui Dumnezeu, care venea în fiecare dimineață în gradina Edenului să se întâlnească cu el, cu toate acestea omul era singur, se simțea singur. Dumnezeu a văzut că Adam are nevoie de mai mult, are nevoie de un suflet cu care să împărtășească toate bucuriile lui, toate gândurile lui, întrebările pe care le avea, și astfel a creat o femeie. Această istorie cred că este deja cunoscută fiecăruia dintre voi. Ceea ce vreau să subliniez cu această idee este faptul că am fost creați să nu fim singuri, să nu ne simțim bine de unul singur, să căutăm prezența altor oameni, să oferim prietenia noastră și să primim prietenia celuilalt. De-a lungul anilor, după ce oamenii s-au înmulțit, a apărut nevoia ca oamenii să îl caute pe Dumnezeu împreună. Vechiul testament este istoria poporului Israel ca popor al lui Dumnezeu, Iar Noul Testament ne vorbește despre Biserică.
Biserica nu este un loc perfect. Nu toate lucrurile merg perfect. Singurul perfect în Biserică este Însuși Isus Hristos, care este și trebuie să fie centrul bisericii. Încă de la căderea în păcat a lui Adam și a Evei, oamenii au așteptat venirea lui Mesia, iar unii dintre ei au trăit și au luptat având în minte acest lucru. Alții încă Îl așteaptă. În cele din urmă, ceea ce ar trebui să lege oamenii din Biserică este Hristos și dragostea lor pentru Dumnezeu.
Fiecare avem nevoie de Biserică, de comunitate, de a ști că nu suntem singuri pe drumul pe care îl parcurgem pe pământ, de a primi învățătură sănătoasă, și de fi acolo unul pentru celălalt când vin valurile sau când avem bucurii de împărtășit.
Eu și cu tine și alții împreună cu noi formăm o biserică, o comunitate mai mică sau mai mare, un loc unde învățăm să fim oameni ai lui Dumnezeu, atât în interiorul comunității, cât și în afara ei.
Nu există locuri perfecte pe pământ, dar există locul potrivit pentru tine și pentru mine, locul în care ne putem simții acasă, locul unde suntem încurajați să ne dezvoltăm abilitățile, unde, chiar dacă greșim, suntem încurajați și ajutați să o luăm de la capăt, locul unde putem să fim liberi să iubim fără frică, unde știm că ne unește dragostea lui Hristos, locul unde putem fi vindecați, și unde, chiar dacă se întâmplă să fim răniți, sau să rănim, învățăm că orice lucru poate fi rezolvat prin comunicare, că Duhul Sfânt este prezent în fiecare moment din viața noastră, merge alături de noi, este în noi, și ne ajută să fim și să facem ceea ce nu putem prin puterea noastră.
Biserica este locul unde orice problemă a inimii poate fi rezolvată dacă ne centrăm viața pe Hristos și căutăm în mod intenționat, nu doar să Îl iubim, ci și să Îl ascultăm. Până la urmă, dovada iubirii nu este reprezentată doar de declarațiile noastre verbale, ci de respectul nostru, să căutăm să îi facem plăcere, iar în cele din urmă contează ascultarea de care dăm dovadă.
Am învățat că cu Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință. Cu Dumnezeu chiar toate lucrurile sunt posibile. Din acele „lucruri posibile” faci și tu parte, fac și eu parte. Împreună, conduși de o dragoste sfântă și o credință puternică în El, putem mișca cerul și pământul!
Poate îmi vei spune că așa ceva nu există, că nu crezi în Dumnezeu, că Dumnezeu nu poate aduna oamenii împreună, că în Biserică sunt oameni rău intenționați, care te-au rănit, că experiența ta nu este deloc una fericită, și că preferi să nu ai de a face cu așa ceva, că sunt vorbe mai multe decât fapte, că ai întâlnit oameni mai răi decât cei care nu frecventează o biserică, și aș putea continua. Aș începe prin a fi de acord cu toate afirmațiile tale, dar, cu toate acestea, aș putea să îți spun, ție care citești, și mie care scriu, că Dumnezeu mă cheamă să mă analizez pe mine, să fiu atentă la ceea ce fac sau spun, la fi credincioasă Lui, și nu oamenilor, la a mă încrede în El, și nu în oamenii de lângă mine.
Dumnezeu mă cheamă personal să calc pe urmele lui Hristos, mă cheamă să iubesc, și să iert, să fiu lumină și să caut pacea cu toții oamenii, să nu clevetesc, să caut reconcilierea, să fiu dedicată unui scop pe care mi l-a încredințat, să mă dăruiesc, dar dincolo de toate acestea mă cheamă să îl iubesc pe El, cu toată inima mea, cu tot sufletul meu, și cu toată suflarea mea, să Îl iubesc faptic, să îl respect, și să Îl ascult.
Atunci când fiecare dintre noi vom face aceste lucruri, nu vom mai avea timp să vedem ce nu face cel de lângă noi, ba mai mult, vom ajunge să ne concentrăm mai mult pe nevoia celuilalt decât pe a noastră, iar atunci putem spune că am ajuns în punctul în care am fost transformați de Cuvânt, de Însuși Hristos cu care am început să ne asemănam tot mai mult, și nu ne vom mai concentra pe defectele celorlalți, pe critică, ci vom căuta să vedem ce putem face noi, da noi, din dragoste și respect pentru aproapele nostru. Conduși de dragostea sfântă a lui Dumnezeu, vom căuta în mod intenționat să îl ajutăm pe celălalt să își depășească fricile și defectele lui, îi vom arăta respect, iar atunci se va crea o comuniune sfântă și plăcută lui Dumnezeu. Personal cred că fiecare poate face ceva important, iar când punem acel ceva împreună, putem muta munții, se va deschide cerul și vom vedea mari minuni, vom vedea cum Hristos este proslăvit, iar Evanghelia nu va fi doar discutată, ci trăită, și dusă mai departe la alte generații.
Dumnezeu să ne binecuvânteze ca să fim acel mădular din Trupul lui Hristos care caută să își facă partea cu credincioșie, cu pasiune și condus de dragostea sfântă a lui Dumnezeu, să fim acel mădular gata să asculte de Marele Învățător, și gata să se pună la dispoziția Lui, ascultând și făcând ceea ce Dumnezeu îi cere, să fim acel frate mai mic sau mai mare care iubește cu toată inima lui, dăruiește, primește, jertfește, iartă, primește iertarea, este deschis Duhului Sfânt și gata să se expună Cuvântului lui Dumnezeu, și transformării pe care acesta îl poate face în viața celui care își dorește acest lucru cu toată ființa lui, din dragoste pentru Dumnezeu, pentru a-I fi plăcut Lui.
Nu te gândi nici o clipă să contorizezi ceea ce faci pentru cei de lângă tine. Dumnezeu Însuși va aduna toate dovezile tale de dragoste pentru semenii tăi, și va răsplăti credincioșia ta. Nu contoriza niciodată cât ai primit înapoi din ceea ce ai dăruit, ci condus de aceiași dragoste sfântă, și cu aceiași pasiune, continuă să dăruiești, să iubești, să slujești, să fii biserică în afara zidurilor, și să continui să îți umpli brațele în drumul tău spre Casa cerească, ajutând la lărgirea Împărăției lui Dumnezeu, și primind cununa care nu se vestejește cât și marea răsplată care te așteaptă, și mă așteaptă, atunci când vom ajunge Acasă, în fața Marelui Învățător, Cel Care m-a iubit, care te-a iubit necondiționat, și care abia așteaptă să ne primească și să ne răsplătească pentru toată truda pe acest pământ.
Știu, nu este ușor, dar avem alături de noi, în noi, și peste noi, puterea lui Dumnezeu, călăuzirea Duhului Sfânt, dragostea jertfitoare a lui Dumnezeu, și merită, merită din plin să fii la dispoziția Lui, și să te dedici pentru El, să faci parte din Marea lui Biserică, să fii Mireasa lui Hristos, o mare răsplătire ne așteaptă, cât și brațele Marelui Învățător deschise, și gata să ne primească și să ne spună: Bine rob bun și credincios!”
Dumnezeu să vă binecuvânteze, și să vă umple cu dragostea sfântă care curge din El.